Articol publicat in Dialog Textil – Revista industriei de textile si confectii din Romaniain Nr. 2/2021, autor: Amelia TURP-BALAZS
Faptul că, în ultimii zece ani, prețul hainelor a scăzut considerabil în raport cu inflația, și fiecare articol este utilizat mai puțin decât în trecut, pune presiune asupra climatului și mediului înconjurător. Dacă luăm în considerare presiunile exercitate asupra lanțului de aprovizionare, îmbrăcămintea, încălțămintea și textilele de uz casnic sunt a patra categorie, și totodată una dintre cele mai prost clasate în ce privește utilizarea materiilor prime și a apei (după alimente, locuințe și transporturi).
Sunt două distincții diferite între deșeurile textile. Primele pot proveni din etapa de producție a hainelor, inclusiv resturi de materiale. În SUA de exemplu, legislația le impune producătorilor de textile care depășesc o pondere de 10% de resturi din totalul textilelor folosite, să dezvolte programe de recuperare a acestora.
A doua categorie sunt deșeurile post-consum, cele care nu mai sunt purtate sau folosite. Aici cea mai la îndemână soluție este a donării lor către organizații de caritate sau a vânzării în magazine second-hand. Unii retaileri precum H&M sau grupul Inditex au implementat programe de recuperare a hainelor vechi, care pot fi colectate chiar în interiorul magazinelor. Dar la nivel general, în România nu se poate vorbi de reciclarea textilelor, în condițiile în care nu se face nici măcar colectarea diferențiată a acestora.
În ce privește deșeurile pre-consum există două sub-tipuri:
Potrivit lui Mihai Ioniță, Head of Commercial Operations la Klaussenburg Recycling, „legislația în domeniu nu prezintă instrucțiuni clare în ceea ce privește această categorie de deșeu, specifică însă că procesul de colectare selectivă se face pe patru categorii: hârtie/carton, plastic, sticlă, metal, neincluzând aici și deșeurile textile.“ Ca rezultat, în lipsa unor normative clare, aceste deșeuri ajung de cele mai multe ori la gropile de gunoi, unde generează emisii de gaze cu efect de seră.
Pentru a închide circuitul textilelor este nevoie de efort.
Autoritățile nu ajută în niciun fel producătorii de confecții, nici printr-o legislație coerentă în acest sens, nici punându-le la dispoziție instrumentele prin care să le ușureze colectarea deșeurilor textile. Dimpotrivă, în timp ce pentru alte tipuri de deșeuri companiile primesc o bonificație, firmele trebuie să plătească ca să scape de resturile textile.
Klaussenburg Recycling GMbH este un colectator și reciclator din apropierea Bucureștiului. Nu are nicio legătură cu Germania. Pur și
simplu, fondatorii au considerat că numele firmei sună mai bine nemțește, prin asocierea cu curățenia și organizarea caracteristice
acestei țări. Mihai Ioniță explică pentru Dialog Textil că, în ceea
ce privește deșeurile textile, cantitățile colectate de compania sa sunt „surprinzător de mici, sub 40 mc pe an, dacă punem în perspectivă rata de consum și producție din acest segment de piață.“
Klaussenburg are în jur de zece clienți care solicită colectarea de deșeuri textile, dar se primesc uneori și cereri punctuale din partea unor firme. „Solicitările sunt destul de precare, iar dacă ne gândim la generatori, putem
spune că există fabrici care dau volume semnificative de deșeuri textile, de la producătorii de accesorii auto la fabricile de textile- confecții sau cele de mobilă.“ În funcție de volumul generat de furnizor, compania poate pune la dispoziția acestuia containere de colectare cu o capacitate cuprinsă între 18 si 40 mc pentru colectarea, depozitarea și transportul acestor deșeuri.
După ce sunt colectate, deșeurile ajung la centrul logistic al firmei, în Glina, unde trec printr-un proces de procesare prin balotare, după care sunt trimise spre eliminare prin coincinerare.
„Procesul de coincinerare are ca țintă producția de combustibil alternativ, fiind un factor însemnat în micșorarea cantităților de deșeuri,“ explică Mihai Ioniță.
În România sunt câteva fabrici care se ocupă de valorificarea și eliminarea deșeurilor, inclusiv a celor textile. Din prima categorie face parte Geocycle, care deține două stații de tratare a deșeurilor solide derivate din surse industriale sau din sortarea municipală. Acestea sunt amplasate în județele Bihor și Câmpulung. Mai departe, fabrici de ciment precum Heidelberg Cement și Holchim se ocupă de eliminarea deșeurilor generate de alte industrii precum cea petrolieră, auto, agricultură sau deșeuri generate de populație, sortate corespunzător, pe care le ard în cuptorul de clincher.
Problema deșeurilor textile pre-consum este puțin înțeleasă în prezent. Cercetările arată că până la 25% din deșeurile textile pre-consum sunt aruncate în stadiile inițiale de producție. Chiar dacă sunt semnale că aceste materiale se folosesc undeva, majoritatea ajung la incinerare sau la gropile de gunoi. Există în prezent multe inițiative în sectorul modei și textilelor, dar ele privesc în special deșeurile post-consum, iar brandurile au capacități limitate în a-și întoarce privirea și spre deșeurile pe care le generează în timpul producției.
